Idaho, 1999. Un armăsar cânepiu se zbate înainte şi-napoi într-un ţarc mic, prăfuit. E legat de un stâlp cu o funie trecută prin jurul gâtului, iar pe spate, şi de-o parte şi de alta a crupei, îi atârnă saci de greutăţi egale. Această procedură va continua timp de câteva zile, şi are scopul de a obişnui animalul cu a purta ceva pe spate înainte de a fi înşeuat pentru prima oară.
Următoarea etapă este priponirea de picior şi menţinerea greutăţilor. După ce fiecare picior va fi fost legat, pe rând, pe spinarea calului se va arunca şaua, dar greutăţile tot nu dispar. Înainte de a fi călărit pentru prima oară, i se va pune un frâu de piele, iar un picior din spate îi va fi priponit, pentru a-l împiedica să încerce să scape de povara pe care o reprezintă un călăreţ.
Întregul proces va dura cel puţin trei săptămâni, fiind cunoscut drept „îmblânzirea“ unui cal tânăr pentru a-l pregăti pentru întâlnirea cu şaua şi cu călăreţul.
Frica, durerea şi nefericirea pe care le presupune acest proces sunt aproape imposibil de descris. Unii cai se aleg cu răni, alţii chiar mor. Cu toate acestea, există o alternativă.
Cel care le şopteşte cailor
Monty Roberts, un îmblânzitor de cai de origine americană, considera că trebuie să existe o metodă mai bună. Pe când era adolescent, participa la expediţii de prindere a armăsarilor, în deşertul Nevada; atunci a înţeles că deşi calul este un animal „de fugă“, ce va încerca să alerge pentru a se îndepărta de pericol, este şi un animal cu instinct „de grup“, căruia îi este teamă de excludere.
A învăţat, prin studiu şi experimente, că există un limbaj prin care caii comunică şi care poate fi învăţat de oameni, dacă i se acordă suficientă atenţie şi voinţă. Folosind acest limbaj, Roberts poate câştiga încrederea unui cal şi coopera cu acesta pentru a accepta şaua şi pe călăreţ fără durere sau frică, iar întregul proces durează aproximativ 30 de minute.
Da, minute.
Metoda de îmblânzire a lui Roberts este copiată după metoda de comportament manifestată de iapa care conduce grupul. Îşi alege mediul cu grijă – un ţarc circular în care poate sta în centru, astfel încât, chiar dacă armăsarul se îndepărtează de el, nu poate pleca foarte departe. Atunci când un cal este adus în ţarc pentru a fi „iniţiat“, un cuvânt mult mai adecvat decât îmblânzit, va încerca, instinctual, să fugă.
Roberts îl lasă, ba chiar îl încurajează în acest sens: îl goneşte, folosind semnale non-verbale care îl determină pe cal să se îndepărteze într-un ritm calm, constant. Calul manifestă sensibilitate faţă de mesajele din cadrul relaţiei şi în curând îşi dă seama că îmblânzitorul se comportă asemenea unui părinte şi că nu are intenţii rele. Capătă un sentiment de siguranţă care îl determină să fie deschis la negocieri.
Prin observaţie care a implicat eforturi extenuante, Roberts a descoperit că o ureche îndreptată spre el se traduce prin „Sunt gata să negociez“; umectarea botului şi o mişcare masticatoare înseamnă „Putem ajunge la o înţelegere“, iar atunci când calul îşi pleacă ascultător capul şi aleargă cu nările aproape de pământ vrea să transmită că „Înţeleg ce vrei şi am încredere în tine, voi face ceea ce doreşti.“
În cele din urmă, calul indică „Sunt gata să mă supun dacă nu mă mai urmăreşti“ şi, ca răspuns, îmblânzitorul de cai încetează şi se întoarce cu spatele. În acel moment, calul se ţine de promisiune şi se apropie, asemenea unui adolescent penitent, şi îşi aşează cu blândeţe botul pe umărul îmblânzitorului, aşa cum ar proceda şi cu iapa care conduce grupul.
Roberts a botezat acest proces „alăturare“.
Următoarea etapă constă în a transforma un armistiţiu temporar într-o relaţie lider-discipol. Îmblânzitorul începe să se îndepărteze încet de cal, iar acesta trebuie să decidă dacă îl urmează sau nu. Calul îşi pune întrebări de tipul: Unde se duce tipul ăsta? Merită să mă duc şi eu într-acolo? Voi fi mai în siguranţă alături de el sau aici?
Una dintre tainele succesului este modul în care merge îmblânzitorul. Există mai multe şanse ca un cal să urmeze un îmblânzitor cu un mers hotărât, care pare să ştie încotro se îndreaptă. În sălbăticie, sorţii de supravieţuire ai calului, pe cont propriu, sunt minimi. Cu toate acestea, în cazul în care iapa care este conducătoarea de grup nu ştie cu siguranţă încotro se îndreaptă, nici să fii în herghelie nu prezintă siguranţă. Asemenea oamenilor, caii evaluează nivelul de încredere şi de siguranţă de sine al liderilor folosind semnale non-verbale. În cazul în care calul are încredere în îmblânzitor, va începe să îl urmeze prin ţarc – şi aşa, discipolul începe să-şi urmeze liderul.
După realizarea acestor două etape, de alăturare (aliniere) şi de urmare, restul este simplu. Calul se simte în siguranţă alături de noul său lider.
Îmblânzirea cailor şi leadershipul
Abordarea lui Monty Roberts privind iniţierea cailor tineri contrastează violent cu metodele tradiţionale. Aceasta este de asemenea o analogie pertinentă pentru abordările noi privind leadershipul aplicat la oameni. Nu este vorba doar de a face ceea ce ţi se spune: este un exemplu de individ care trăieşte, gândeşte şi respiră în conformitate cu propriile convingeri.
Aceasta este un „lider prin puterea exemplului“: scopurile lui Roberts sunt atât de profund înrădăcinate în fiinţa acestuia, încât tot ceea ce face şi spune decurge din ele – manifestă o concordanţă perfectă, la toate nivelurile fiinţei sale. Munca pe care alege să o facă respectă convingerile acestuia.
Cele trei principii esenţiale ale abordării sale sunt indicatori utili pe care îi putem aplica în învăţarea modului în care putem fi lideri prin puterea exemplului într-un context de afaceri:
- alinierea la nivel personal,
- alegerea conţinutului activităţii şi competenţa dublată de învăţare
- şi abilitatea de a privi lumea prin ochii altuia.
In primul rând, iniţierea cailor începe printr-un sentiment puternic al valorilor proprii şi o aliniere între convingeri şi comportament. Roberts evidenţiază un incredibil sentiment al scopului. Aşa cum se exprimă el însuşi: „Am o misiune“ – aceea de a face ca această lume să devină un loc mai bun pentru cai. Fiecare acţiune pe care o întreprinde este în totalitate în armonie cu misiunea sa centrală şi cu toate convingerile sale esenţiale. Această aliniere profundă conferă nu numai încredere, dar şi abilitatea de a merge „ca şi cum ştii cu siguranţă încotro te îndrepţi“, care determină calul să îl urmeze. Lui Monty Roberts, alinierea i-a permis de asemenea să nu renunţe la abordarea sa revoluţionară, în ciuda criticilor virulente pe care le-a primit din partea îmblânzitorilor de cai care urmează metodele tradiţionale.
Al doilea principiu cheie este să optezi pentru o aplicare „nemijlocită“ a competenţelor, însoţită de menţinerea curiozităţ ii şi a dorinţei de a învăţa. Kelly Marks, o colaboratoare apropiată a lui Roberts,
şi singura persoană acreditată să predea metodele acestuia, reprezintă o ilustrare perfectă a acestui principiu. Ea continuă să fie un practicant nemijlocit, petrecând ore lungi alături de studenţi pentru a le demonstra şi preda tehnicile. Are capacitatea de a păşi fără teamă într-un ţarc mic cu un cal nărăvaş care cântăreşte jumătate de tonă, dar manifestă dorinţa de a învăţa de la alţii, care o îndreaptă spre noi domenii dificile, cum ar fi de exemplu colaborarea cu Manchester Business School, pentru a aplica principiile „alinierii“ la practicile de leadership din organizaţii.
În al treilea rând, este esenţial să fii capabil să vezi lumea prin ochii altuia, fie el cal sau fiinţă umană, astfel încât interacţ iunea cu aceştia să înceapă din punctul lor de vedere şi nu din al tău. Trebuie menţionat faptul că Roberts a început prin a observa şi a învăţa limbajul cailor în loc să insiste ca aceştia să îl adopte pe al lui. Folosind această perspectivă, este limpede că problemele pot fi o componentă a soluţiilor. Prin adevărata înţelegere a poziţiei calului – sau persoanei – acţiunile care par să zădărnicească realizarea unui scop pot fi
considerate o cale de progres. De exemplu, calul vrea să se îndepărteze. Abordarea tradiţională este legarea unei funii în jurul gâtului pentru priponirea animalului. Abordarea lui Roberts este uimitoare, deoarece el procedează aşa cum îşi doreşte calul şi nu i se împotriveşte, transmiţând animalului: „Vrei să pleci? Atunci pleacă, şi nu te opri până nu eşti pregătit să te întorci la mine.“
Adaptare după:
ALPHA Leadership (R. Dilts s.a., ed. Amaltea, 2009)